Abonează-te la Newsletter

Innovating Society ajută antreprenorii prin găsirea de soluții inovative la nivel de produs, strategie, oameni, marketing și transformare organizațională. Urmărește activitatea noastră pe canalele de social media:

Facebook / Instagram / Medium 

Tot ce trebuie sa stii despre Design Thinking

Design Thinking este cu siguranţă un termen la modă în ziua de azi. Îl întâlnim peste tot, fie că este vorba de cercurile exclusiviste ale creativilor din diferite industrii, fie că este vorba de mediul corporatist, unde Design Thinking este noua reţetă miraculoasă pentru produse sau servicii de succes. Design Thinking este cu siguranţă un Buzzword dar, nici de departe, o “reţetă”. Fiind, mai degrabă, un set de principii este greu să îl prezentăm într-un mod concis. Prin acest articol însă, îţi prezentăm mai multe faţete ale acestui fenomen pentru a te ajuta să îl înţelegi şi să îl aprofundezi cât mai bine.

 
 

Cum a apărut Design Thinking?

Deşi Design Thinking a fost considerat ca fiind meşteşugul secret al agenţiilor de design, lucrurile stau departe de a fi aşa. Da, designerii ar trebui să primească meritele pentru popularizarea acestui fenomen, însă Design Thinking îşi are rădăcinile într-o multitudine de domenii, cum ar fi:

  1. Inginerie
  2. Design Industrial
  3. Ştiinţa Materialelor
  4. Chimie
  5. Interacţiunea Om-Computer
  6. Psihologie
  7. Antropologie
  8. Psihologie Cognitivă
  9. Filosofie
  10. Arhitectură Urbanistică
  11. Management
  12. Business
  13. Economie

Foarte important este faptul că, în majoritatea acestor domenii, Design Thinkingul a apărut în urma analizei proceselor cognitive care stau la baza fiecăruia.

 
Buckminister Fuller (source: http://www.pbs.org/wnet/americanmasters/r-buckminster-fuller-about-r-buckminster-fuller/599/)

Primul pas către Design Thinking, în forma în care îl cunoaştem azi, a fost făcut la jumătatea anilor ’50 de către Buckminister Fuller, care a introdus termenul de Design Science, despre care spune că este “ Aplicarea efectivă a principiilor ştiinţifice către designul conştient al mediului înconjurător, pentru a ajuta resursele finite ale pâmântului să satiscafă nevoile întregii umanităţi, fără a disrupe procesele ecologice ale acestuia.”

Pentru a contracara erori sistemice, acesta construia echipe de design, alcătuite din experţi din diferite discipline, elite ale universităţilor.

Tot cam în aceeaşi perioadă, în anii 60, în Scandinavia, apăreau primele practici de Design Cooperativ, opuse practicilor lui Fueller. Designul Cooperativ din Scandinavia avea la bază credinţa că fiecare muncitor, indiferent de pregătirea sau de poziţia lui în organizaţie, are dreptul de a participa la luarea deciziilor.

Tot în anii 60, Horst Rittel şi Melvin M. Webber introduc “Wicked Problems”. Aceste “Wicked Problems” sunt definite ca fiind “Probleme care sunt dificil sau imposibil de rezolvat din cauză că fie sunt incomplete, contradictorii sau au diferite necesităţi care sunt greu de recunoscut” şi au apărut, pentru prima dată, în domeniul Planificării Sociale.

Mai târziu, în 1992, Aceste Wicked Problems au fost legate de Design Thinking de către Richard Buchanan în lucrarea “Wicked Problems in Design Thinking”. Acesta spune că designul, ca şi disciplină, trebuie să fie integrativ — din lipsa “specializării” sale, el are potenţialul de a conecta mai multe discipline.

La începutul anilor ’70, Herbert A. Simon scrie “Sciences of the Artificial”, una dintre primele menţiuni ale Designului ca şi ştiinţă. Multe dintre noţiunile pe care acesta le prezinztă în carte, sunt acum principii de bază în Design Thinking. De exemplu, el vorbea pe atunci de prototipare rapidă şi testare prin observaţie.

În 1973, Robert H. McKim, scrie “Experiences in Visual Thinking” unde pune accentul pe combinarea dintre partea dreaptă şi partea stângă a creierului.

În 1982, Nigel Cross, în cartea sa, “Designerly Ways of Knowing” compară abordarea designerilor, în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor, cu felul în care rezolvăm probleme din viaţa de zi cu zi, probleme care nu a neapărat legătură cu designul.

În 1983, Donald Schon, consultant şi practicant al ştiinţelor sociale, scrie “The Reflective Practicioner: How Professionals Think In Action” , în care analizează specialişti din cinci domenii diferite: Inginerie, Arhitectură, Management, Psihoterapie şi Urbanism, şi astfel, subliniază importanţa auto-reflecţiei pentru un proces de design reuşit.

În 1987, apare cartea “Design Thinking”, scrisă de Peter Rowe. Acesta analizează felul în care Arhitecţii şi Urbaniştii abordează problemele.

 
 
Source: www.goodreads.com

În 1991 s-a format IDEO care acum este o agenţie globală de design şi ei sunt, probabil, cei care au ajutat cel mai mult la popularizarea fenomenului de Design Thinking. Ei au adus în faţa întregii lumi procesele care se foloseau la Stanford Design School şi au adunat experţi din diferite domenii, cum ar fi Antropolgie, Business, Educaţie şi Sănătate pentru a lucra îndeaproape cu echipele de design. Ei sunt consideraţi pioneri în ceea ce azi cunoaştem drept “Human-centered Design”.

După aceea, fenomenul de Design Thinking a început să prindă forma pe care o cunoaştem în ziua de astăzi. Alţi pioneri ai fenomenului sunt:

David şi Tom Kelley — ei sunt cei care susţin că toţi oamenii se nasc creativi însă această creativitate trebuie exersată şi practicată, iar Design Thinking este exact genul de proces structurat care poate debloca creativitatea.

Liz Sanders — fondator MakeTools, unul dintre pionerii şi procesului de Research care stă la baza Designului.

Alastair Fuad Luke — Autorul cărţii “The eco-design handbook” adept al procesului de Design Thinking în cazul inovaţiilor în domeniul eco şi susţinător al serviciilor sau al modurilor de lucru sustenabile.

Ezio Mazini — adept al fenomenului Slow Design şi al Designului Participativ pentru Sustenabilitate.

Ca şi ultimă menţiune, în anul 2005, Design Thinking a început să fie predat la Stanford School of Design, cunoscută ca şi d.School.

 
 
source: www.seanvantyne.com

Ce este Design Thinking?

Cea mai populară definiţie pentru Design Thinking, este dată de Tim Brown, CEO al IDEO. Acesta spune că :

“Design Thinking este o abordare a inovaţiei centrată pe oameni, care se inspiră din arsenalul designerilor pentru a integra nevoile oamenilor, posibiltăţile tehnologice şi cele necesare pentru succesul unui business.”

Cum am amintit la începutul articolului, Design Thinking este mai mult un set de principii, decât orice altceva. Tocmai de aceea, nu există o încadrare clară a acestuia. Unii spun că este mai mult o busolă, decât o hartă. De asemenea, poate fi văzut ca un mod creativ de a rezolva probleme complexe. Don Norman, autorul cărţii “The Design of Everyday Things” spune despre Design Thinking că

Înseamnă să faci un pas înapoi de la problema imediată şi să o priveşti mai larg. Aceasta necesită o gândire sistemică: trebuie să realizezi că orice problemă este o parte a unui întreg mai mare şi că, de cele mai multe ori, soluţia stă în înţelegerea acelui întreg.”

Ce este important de reţinut este că acesta trebuie să aibă mereu la bază nevoile oamenilor, să fie orientat către soluţii şă să se axeze pe colaborare. Design Thinking are la bază trei piloni:

  • EMPATIE — Înţelegerea profundă a nevoilor celor pentru care creezi.
  • IDEAŢIE — Generarea unei multitudini de idei prin diferite metode.
  • EXPERIMENTARE — Testarea ideilor prin prototipare.

Pentru ce poţi folosi Design Thinking?

  • Te ajută să descoperi nevoi ale oamenilor, nesatisfăcute până acum, pe baza cărora poţi inova.
  • Reduce riscul asociat lansării de noi produse (Majoritatea startupurilor eşuează fiindcă nu există o nevoie reală pentru produsele sau serviciile lor.)
  • Generează soluţii cu potenţial disruptiv, nu doar incrementale.
  • Ajută organizaţiile să înveţe mai repede.
 
 
source: www.rri-tools.eu

De ce este Design Thinking, acum, mai important ca niciodată?

La modul cel mai general, Design Thinking este o armă puternică împotriva acelor “Wicked Problems” de care am amintit anterior. Este una dintre cele mai de succes metode care poate fi aplicată în cele mai incerte condiţii, atunci când nici măcar nu eşti foarte sigur de problema pe care încerci să o rezolvi.

Design Thinking adaugă o dimensiune fluidă în cazul explorării complexităţii, permiţând o gândire non-liniară atunci când trebuie rezolvate probleme non-liniare!

 
 
source: CMU Transition Design, Irwin & Kossoff based on Rittle & Webber 1973

Potrivit HBR, Design Thinking este mai important în ziua de astăzi, faţă de oricând altcândva, datorită noilor tehnologii şi businessurilor moderne, care au evoluat şi au devenit mai complexe. Un exemplu este integrarea Software-ului cu Hardware-ul, lucru care oricum este complex. Pe lângă asta,acest lucru trebuie făcut cât mai intuitiv şi uşor de utilizat. Sau, imaginaţi-vă cât de greu este să reinventezi un sistem de sănătate sau un sistem educaţional într-o anumită ţară, lucruri care au fost rezolvate în trecut prin Design Thinking. Acesta este un instrument esenţial pentru a simplifica şi, mai ales, umaniza lucrurile!

Pe de altă parte, evoluţia tehnologiilor şi a industriilor au creat societăţi bazate pe poluare şi deşeuri. Oamenii trebuie să inoveze pentru a combate aceste situaţii şi pentru a alinia nevoile oamenilor cu natura înconjurătoare, lucru despre care a amintit şi Buckminister Fuller în definiţia Ştiinţei Designului, pe care am prezentat-o mai sus.

 
 

Procesul de Design Thinking

Cum am zis, Design Thinking nu este o reţetă. Procesul de bază are 5 paşi principali, pe care îi prezentăm imediat, însă aceştia nu trebuie neaprărat să respecte o anumită ordine. Trebuie să înţelegi cum să foloseşti corect şi să aplici aceşti paşi pentru ca mai apoi să ştii exact pe care dintre ei să pui accentul pentru problema pe care încerci tu să o rezolvi. Cei cinci paşi sunt următorii:

  1. Empatizarea — Înţelegerea nevoilor utilizatorilor. Acestea trebuie să stea la baza a ceea ce ţi-ai propus să faci.
  2. Definirea — Reformularea şi definirea problemei în funcţie de nevoile identificate la pasul anterior.
  3. Ideaţie — Generarea de idei. Recomandat este ca ideaţia să se facă folosind tehnici de Visual Thinking.
  4. Prototiparea — Construirea unor prototipuri, oricât de elementare pentru a putea fi testate în faţa utilizatorilor. O altă abordare este construirea acestor prototipuri împreună cu utilizatorii.
  5. Testarea — Validarea prototipului în faţa utilizatorilor.

După cum am spus, procesul nu este fix şi nici liniar. După ce ai urmat primii cinci paşi, mai ales după ce ai testat prototipul vei avea un feedback din partea utilizatorilor — nişte învăţături pe care va trebui să le aplici pentru a îmbunătăţi produsul, lucru care te duce din nou la pasul al doilea — acum vei redefini problema cu noi informaţii în ceea ce priveşte nevoile utilizatorilor, nevoi pe care le-ai identificat după testare. Vei repeta acest proces până când produsul sau serviciul tău va fi perfect aliniat cu nevoile reale ale oamenilor.

Pentru a te ajuta să înţelegi şi, mai ales, cum să aplici procesul de Design Thinking, uite câteva principii ale acestuia:

  • Design Thinking este un proces iterativ — nu se bazează pe o structură liniară ci, mai degrabă, merge “înainte-înapoi”, îmbunătăţind constant pe baza învăţăturilor — de la o înţelegere abstractă la soluţii concrete până ajungi la ceva ce utilizazorii îşi doresc cu adevărat.
  • Design “Human-Centered” — Design Thinking are la bază nevoile oamenilor şi se bazează mereu pe feedbackul acetora.
  • Echipe multi-funcţionale — o astfel de abordare face mai uşoară redefinirea problemei şi încurajează o multitudine mai largă de perspective.
  • Tehnici de Visual Thinking — Scopul procesului de Design Thinking este să stimuleze crearea divergentă de idei. Atunci când desenezi, activezi anumite părţi ale creierului şi astfel ţi se diversifică gândurile.
  • Co-Crearea — Prototiparea cot la cot cu utilizatorii este esenţală dacă vrei să primeşti feedback cât mai rapid şi, în cele mai multe cazuri, duce la idei mai bune.
  • Testarea cu utilizatori reali — Testul suprem care îţi arată dacă ai făcut ceva cu adevărat valoros. (Valoare — ceea ce oferi utilizatorilor)

20 instrumente de inovatie

Afla cum poti sa inovezi la fel de bine ca cele mai importante companii din lume.

În ce domenii poate fi aplicat procesul de Design Thinking?
  1. Inovaţie Socială

Pentru a înţelege cum poate fi aplicat procesul de Design Thinking în domeniul inivaţiei sociale, o să îţi oferim exemplu prezentat de Tim Brown şi Jocelyn Wyatt în acest articol.

 
 
source: www.pexels.com

Există această femeie care locuieşte lângă Hydebarad, în India. Ea aduce apă pentru familia ei, în fiecare zi, de la acest puţ care e la aproximativ o sută de metri distanţă de casa ei. Ea cară apa într-un container de plastic de 11 litri, pe care îl aduce pe cap, la fel ca majoritatea femeilor din zonă. În acelaşi timp, ea şi toţi membrii familiei ei s-au îmbolnăvit de mai multe ori de la această apă.

Ceva mai departe de casa ei, nu foarte departe totuşi, există o fundaţie care aprovizionează toate familiile din zonă cu apă 100% potabilă pentru un preţ foarte mic. De ce preferă să bea apa infestată în loc să aducă apă potabilă şi să evite îmbolnăvirea?

În primul rând, spune ea, dacă ar lua apă de la fundaţie, ar fi obligată să care apă într-un bidon de aproape 20 de litri, pe care îl oferă fundaţia, bidon care oricum nu este proiectat astfel încât să îl poată căra pe cap şi, chiar dacă ar fi, nu ar putea să care asemenea greutate. Pe lângă asta, fundaţia îi obligă să folosească un card lunar prin care să achiziţioneze 20 de litri de apă zilnic iar asta ar însemna să cheltuiască bani pentru o cantitate de apă mult prea mare faţă de ce are ea nevoie.

Cum arată această poveste, probleme sociale au nevoie de soluţii bazate pe nevoile beneficiarilor.

2. Educaţie

Am găsit aplicabilitatea procesului de Design Thinking în educaţie explicată foarte bine aici.

 
 
source: www.transcendeducation.org

Potrivit acestui articol, educaţia, la momentul actual, din clasa 1 şi până la sfârşitul universităţii arată cam aşa: Sunt anumite materii, considerate importante — Informaţia din acele materii este selectată şi structurată în funcţie de ceea ce este considerat relevant şi studenţilor le este predată această informaţie, deci ei trebuie să înveţe mecanic această “cunoştinţă” deja existentă.

Dacă ar fi să aplicăm Design Thinking în educaţie, aceasta ar avea patru dimensiuni: Cunoştinţe (ceea ce trebuie ştiut şi înţeles), Abilităţi (cum trebuie folosită această informaţie), Caracter (cum să tecomporţi şi să interacţionezi cu lumea din jurul tău), şi Ştiinţa de a învăţa (cum să reflectezi şi să te adaptezi prin învăţare şi creştere continuă). Procesul de Design Thinking este de folos, în special, penntru ultimele trei dimensiuni.

Articolul le dezvoltă astfel:

1.CARACTERUL — Prin construirea caracterului se dezvoltă o fundaţie pentru o învăţare continuă. Pentru Caracter există trei calităţi principale:

  • Încrederea Creativă — un termen introdus de Tom şi David Kelly, pionieri ai fenomenului de Design Thinking, se referă la o abordare optimistă a lucrurilor, care are la bază dezvoltarea continuă şi mai ales credinţa că poţi schimba lucrurile din jurul tău.
  • Adaptabilitate — abilitatea de a fi flexbil şi a te putea adapta la circumstanţe şi diferite medii. Aceasta este o trăsătura de bază a oricărui inovator!
  • Conştientizare culturală şi socială — trebuie să fii capabil să rezolvi probleme din domenii de care, fie nu eşti conştient, fie nu eşti interesat. Prin aprofundarea a astfel de principii vei reuşi mereu să înţelegi problema cu care ai de face pentru a fi capabil să o rezolvi.

2. ABILITĂŢI — Autorul articolului prezintă trei abilităţi pe care el consideră că procesul de Design Thinking le dezvoltă cel mai mult.

  • Gândire critică/Rezolvarea de probleme — Design Thinking este o abrodare care are omul la bază şi este menită să rezolve probleme, oricât de complivate sau vagi ar fi acestea. — Mereu trebuie să pui întrebări şi să gândeşti analitic.
  • Creativitate — Adepţii Design thinking considera că toţi ne naştem creativi, însă acest lucru nu este suficient, creativitatea trebuie exersată şi practicată.
  • Colaborare — Problemele pot fi rezolvate cel mai bine prin colaborare, mai ales prin colabborarea dintre oameni cu backgrounduri şi perspective cât mai diferite.

3. ŞTIINŢA DE A ÎNVĂŢA — Aceasta este temelia unui proces continuu de învăţare, pe întreg parcursul vieţii unui individ, promovând astfel dezvoltarea continuă. Ea are trei caracteristici principale:

  • Curiozitate şi Motivaţie — Aceste caracteristici stau la baza învăţării continue. Trebuie să fii conştient că nu ştii tot şi,trebuie să fii mereu preocupat de ceea ce poţi învăţa în continuare, pentru a-ţi atinge scopurile sau idealurile.
  • Reflecţie — O abordare ce are la bază gândirea critică asupra a ceea ce faci şi, mai ales, asupra a ceea ce vrei să faci. Trebuie să ştii foarte bine unde eşti pentru a şti unde te îndrepţi!
  • Răbdare — Aici e de la sine înţeles. Design thinking presupune că, până să ai cu adevărat succes, trebuie să greşeşti. De multe ori! Iar dacă nu ai suficentă răbdare şi nu ştii cum să accepţi aceste greşeli şi să înveţi din ele, nu vei ajunge la rezultatul dorit.

Există şi alte domenii unde poate fi aplicat procesul de Design Thinking:

  • În cadrul Designului Organizaţional, de exemplu, Tim Brown argumentează în acest articol că cel mai important, pentru a instaura o Structură Organizaţională bazată pe Design thinking, trebuie să îmbrăţişezi o atitudine de experimentare şi să accepţi riscul sau chiar mai mult, eşecult. Toată lumea din organizaţie trebuie să fie implicată în procesul inovativ şi, mai ales, toţi trebuie să fie aliniaţi cu scopul final. De asemenea, inovaţiile nu trebuie să fie izolate, ele trebuie să fie în centrul organizaţiei.
  • Design de Produs — vezi exemplul Airbnb pe care îl prezentăm în continuare
  • Finanţe şi bănci — vezi exemplul Bank of America pe care, la fel, îl prezentăm în continuare.

Poveşti de succes cu Design Thinking

Airbnb

Airbnb erau în pragul falimentului, făceau aproximativ 200 de dolari pe săptămână. De ce? Nici ei nu ştiau exact. Ce au făcut? Au luat 40 de anunţuri din New York, anunţuri ce ţineau de serviciul lor şi după ce le-au analizat au observat că toate fotografiile apartamentelor de închiriat erau făcute într-un mod total neprofesionist — lumină slabă, unghiuri proaste.

 
 
source: www.gettyimages.com

Astfel, s-au pus în pielea utilizatorilor — Care era problema? Din cauza acelor fotografii,oamenii nu apelau la serviciul lor pentru că nu ştiau unde urmau să locuiască. Astfel, cei doi fondatori s-au dus la New York, au închiriat un aparat foto profesional şi i-au ajutat pe proprietari să facă fotografii mai bune apartamentelor. S-au întâlnit cu fiecare în parte. Acest lucru a funcţionat, au ajuns să câştige 400 de dolari pe săptămână. Au avut o abordare “Human-centered” pe care unul dintre fondatori, Joe Gebbia a învăţat-o după ce a renunţal la o facultate de computere şi s-a înscris la Rhode Island School of Design unde a învăţat despre Design Thinking.

Tot la Airbnb, un designer a fost pus să studieze cum funcţionează butonul de stea care este folosit pentru a adăuga un anunţ în Wishlist. După ce a stat o zi pe problemă, s-a gândit să înlocuiască stelele cu inimi, gândindu-se că utilizatorii văd ratingul cu stele ca fiind prea rece. Astfel, inimile i-au dat un aer mai profund şi, ca rezultat, acest lucru a crescut rata de engagement cu 30%.

Ce au învăţat? Nu tot ce faci trebuie să fie scalabil. Mai ales când vine vorba de design pentru oameni!

Bank of America

În 2004, Bank of America a apelat la cei de la IDEO pentru a-i ajuta să construiască un program pentru a creşte rata de utilizatori care îşi deschid conturi.

 
 
source: www.moneyunder30.com

Au început cu observaţii şi interviuri. Un anume interviu a aprins un beculeţ deasupra capului inovatorilor. Dorind să înţeleagă comportamentele utilizatorilor în privinţa chestiunilor ce ţin de finanţe, au aflat că o doamnă, atunci când îşi calcula cheltuielile la sfârşitul lunii, rotunjea mereu sumele prin adaos. Acest lucru avea două avantaje — în primul rând făcea calculul mai uşor şi, de asemenea, cenţii rămaşi în urma rotunjirii se adunau şi deveneau câţiva dolari. Au început să observe acest lucru în mai multe interviuri — majoritatea celor care se ocupau de finanţe erau mame singure şi foloseau aceeaşi practică. De asemenea, au observat cazuri în extrema cealaltă, mame care nu reuşeau sub nici o formă să economisească, de cele mai multe ori din cauza cumpărăturilor impulsive.

Pornind de la această descoperire au dezvoltat împreună cu Bank of America un serviciu care, rotunjea sumele produselor cumpărate prin carduri de debi iar, cenţii rămaşi în urma rotunjirii se duceau automat într*un cont de economii. Serviciul a avut un succes enorm iar, din 2005, de la lansarea acestuia, mai mult de 12.3 ilioane de oameni au început să îşi deschidă astfel de credite.

Cel mai important lucru, când vine vorba de aceste descoperiri este că nu e atât de importantă suma economisită, ci pur şi simplu ideea dea a economisi. În urma programului, beneficiarii se simt mai stăpâni pe finanţele lor şi scapă de anumite anxietăţi.

Opinii despre Design Thinking

Când vine vorba de Design Thinking opiniile sunt împărţite…Foarte împărţite! Acest lucru este datorat în mare parte faimei de care a avut parte fenomenul în ultimii ani şi da, e normal ca atunci când ceva sau cineva devine faimos, toată lumea are o părere despre subiectul în cauză — fie că e vorba de profesionişti sau oameni mai puţin cunoscători.

Cel mai bun exemplu pe care îl putem oferi sunt eseurile lui Don Norman. Cum am amintit mai sus, Don Norman este autorul cărţii “The Design of Everyday Things” şi este printre cei care au introdus primele noţiuni care acum stau la baza fenomenului de Design Thinking.

Don Norman are o abordare interesantă. El a scris două eseuri, unul în care încearcă să desfiinţeze fenomenul de Design Thinking şi tot ce presupune el. Acesta spune că Design Thinking nu este nimic altceva decât un termen, oarecum fandosit, care nu întruchipează nimic nou. El se referă la ceva ce oamenii creativi au făcut dintotdeauna — gândire creativă, descoperiri, perspective noi care au rezultat în invenţii sau creaţii spectaculoase. El consideră că noţiunea de Design Thinking este folosită tocmai pentru a ridica designerii şi agenţiile de design pe un piedestal şi pentru a profita de felul în care oamenii pică în plasa acestei noţiuni care oferă impresia unui oarecare elitism.

În cel de-al doilea eseu, Don Norman îşi schimbă părerea. Din ce lasă de înţeles, în primul eseu, el s-a referit la Design Thinking ca fiind munca designerilor şi atât. Acum a înţeles, totuşi, că nu toţi designerii folosesc Design Thinking dar, unde este cu adevărat folosit, se văd şi rezultatele. De asemenea, în ziua de azi procesul de Design Thinking este sau, cel puţin ar trebui, să fie folosit într-o arie mult mai largă de activitate decât doar în domeniul designului propriu-zis.

 
 
source: https://medium.com/@sts_news/design-thinking-is-kind-of-like-syphilis-its-contagious-and-rots-your-brains-842ed078af29

O altă opinie negativă la adresa fenomenului de Design Thinking este prezentată de către Natasha Jen în acest video. Ea spune că procesul de Design Thinking este unul liniar când, de fapt, tot procesul de design ar trebui să fie încurcat, complex şi, mai ales, non-liniar. Asta pentru că “soluţiile ar trebui să apară din haos.” Din fericire, credem noi, în ziua de astăzi, Design Thinking nu mai este doar despre design propriu-zis.

Un alt motiv pentru care Design Thinking este atacat este datorat simplului fapt că a deveni ceea ce se cheamă un “Buzzword” şi e în natura noastră să atacăm tot ceea ce e “cool” sau “hip”. Desigur, dacă Design Thinking este folosit doar pentru că este cool sau hip, merită atacat doar cel care îl foloseşte. În acelaşi timp, de ce să nu devină “cool” sau “hip” dacă acesta rezolvă problemele într-un mod în care metodele care l-au precedat nu au reuşit să o facă?

După ce am analizat mai multe astfel de opinii, am ajuns la concluzia că opiniile negative la adresa fenomenului de Design Thinking au fost făcute în urma unei oarecare neînţelegeri. De ce? Cei care au atacat fenomenul, printre care Don Norman şi Natasha Jen au văzut Design Thinking doar ca practica designerilor, fie că e vorba de design de produs sau design grafic — Natasha Jen este chiar ea designer grafic.

Însă, după cum am amintit, Design Thinking nu mai este de mult doar despre Design. Cum spune Hannah Kim în acest articol adăugarea cuvântului “Thinking” a schimbat totul. Sau, cum spune chiar Don Norman, Design Thinking nu ţine doar de munca designerilor, este sau ar trebui să fie aplicat oriunde este nevoie de el şi poate da, designerii ar trebui să primească laudele pentru felul în care acest proces influenţează inovaţiile din atâtea domenii în ziua de azi.

Un alt argument ar putea fi că cei care atacă Design Thinking sunt chiar designerii. De ce o fac? Probabil pentru că Design Thinking este arma lor secretă şi nu le place să vadă că această comoară secretă a devenit atât de populară. Doar o părere.

Pe lângă toate acestea, este nevoie şi de o părere obiectivă. În acest articol autorul face o analiză SWOT a procesului de Design Thinking. Nouă ni se pare cel mai corect, pentru că acolo unde există puncte tari, există şi puncte slabe, iar acolo unde există oportunităţi, există şi ameninţări. Simplu!

Analiza arată cam aşa:

Puncte tari

  • Ajută la rezolvarea problemelor într-un mod creativ
  • Are un risc scăzut
  • Încurajează gândirea divergentă
  • Încurajează ideaţia
  • Este un proces inclusiv
  • Demontează problemele ce ţin de business

Puncte slabe

  • Proces liniar, structurat
  • Reduce procesul de design la o gândire reţinută
  • Un lucru pe care corporaţiile vor doar să îl “bifeze”
  • Omite gândirea critică

Oportunităţi

  • Aduce oamenii împreună pentru a genera idei
  • Oferă o structură liniară pentru rezolvarea problemelor
  • Ajută la înţelegerea nevoilor consumatorilor
  • Oferă structură unui proces care altfel ar fi caracterizat de haos

Ameninţări

  • A devenit un “Buzzword”
  • Popularitatea îl face deschis către atacuri
  • Îşi pierde relevanţa când devine doar ceva “de bifat”
  • O înţelegere deloc clară asupra ce este de fapt.

În concluzie, vrem să adăugăm şi părerea noastră:

Dacă ne întrebi pe noi, Design Thinking (folosit corect, evident) este lucrul de care lumea avea nevoie cel mai mult. În primul rând există problema creativităţii şi a felului în care se raportează oamenii la ea. Prin Design Thinking, toată lumea îşi poate dezvolta latura creativă — imaginaţi-vă cum ar fi o lume plină de oameni creativi!

În al doilea rând, Design Thinking este, până acum, singurul proces care poate uşura rezolvarea şi înţelegerea acelor “Wicked Problems” de care am amintit la început. Acele probleme au existat de mult înaintea apariţiei acestui proces. Oare cum se raportau oamenii la ele înainte?

De asemenea, există discuţia despre Design Thinking care spune că mulţi nu înţeleg exact ceea ce este. Nouă chiar asta ne place! Nu pentru că este ceva neclar, sub nicio formă. Design Thinking este, de fapt, un set de principii, nu o reţetă, nu o formulă magică, şi sub nici o formă câţiva paşi de bifat. Design Thinking este un set de principii pe care le înveţi într-adevăr prin urmarea unor anumiţi paşi care însă, nu sunt suficienţi. Sunt nişte principii care trebuie aprofundate şi pe care, dacă ajungi să le stăpâneşti, le poţi folosi pentru a rezolva probleme, pentru a inova sau chiar pentru a reinventa întregi sisteme!

La Innovating Society folosim aceste principii în absolut tot ceea ce facem, şi rezultatele sunt pe măsură. De asemenea, susţinem fenomenul de Design Thinking şi suntem de părere că toţi antreprenorii ar trebui să îl cunoască şi să îl folosească. De aceea oferim Training-uri pentru că ne dorim ca toate organizaţiile din România să fie profitabile, să se gândească la nevoile consumatorilor şi să fie sustenabile!

Te poti inscrie în lista noastră de Newsletter pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi în materie de Inovaţie, Design Thinking, Product Management şi Tendinte globale şi din industrie.

Suntem prezenți și pe Instagram și Facebook unde postăm zilnic informații utile.

Ținem aproape,

InnovatingSociety

____________________

InnovatingSociety este o agentie de consultanta care imbina pasiunea pentru Business Innovation cu Product/UX Design pentru a ajuta companiile sa ajunga acolo unde isi doresc. Pe langa consultanta, acestia ofera workshop-uri si scriu articole pe teme ca Business Innovation, Lean Start-up, Design Thinking, Future of Workplace, Product Management, Entrepreneurship, si altele.

 Abonează-te la Newsletter

Innovating Society ajută antreprenorii prin găsirea de soluții inovative la nivel de produs, strategie, oameni, marketing și transformare organizațională. Urmărește activitatea noastră pe canalele de social media:

Facebook / Instagram / Medium 

Din aceasi categorie